Aria Sub Grafic: Formula + 3 Tipare BAC Rezolvate Pas cu Pas
Algoritm în 5 pași pentru aria sub grafic la BAC: formula Newton-Leibniz, distincția arie vs integrală, 3 tipare rezolvate complet (polinom, două grafice, funcție rațională) și 5 capcane de barem.
Subiectul III, problema 2, cerința (c). Examinatorul îți pune în față și îți cere aria suprafeței plane dintre grafic, axa și dreptele , . Scrii integrala, calculezi primitiva, înlocuiești limitele și primești un număr negativ. De aici începe panica: am greșit semnul derivării? Schimb capetele? Aria poate fi negativă?
Articolul ăsta îți dă algoritmul complet în 5 pași, distincția critică între integrala definită (poate fi negativă) și aria suprafeței plane (mereu pozitivă), formula corectă cu modul plus 3 tipare BAC rezolvate complet: polinom cu schimbare de semn, aria între două grafice și funcție rațională cu logaritm. La final, 5 capcane de barem care răpesc puncte chiar și după ce calculul algebric este corect.
Actualizat: iunie 2026, pentru BAC matematică sesiunea iunie 2026.
Pe scurt: formula ariei sub grafic
Înainte să te lupți cu modul și schimbări de semn, fixează de ce integrala calculează aria. Nu este o axiomă, este o consecință directă a definiției lui Riemann.
Iei un interval și o funcție continuă cu pe interval. Împarți în sub-intervale egale, fiecare de lungime . Pe fiecare sub-interval alegi un punct și construiești un dreptunghi de bază și înălțime . Suma ariilor celor dreptunghiuri este suma Riemann:
Pe măsură ce , dreptunghiurile devin tot mai înguste, iar suma lor se apropie tot mai mult de aria reală sub grafic. Limita acestor sume, atunci când există și nu depinde de alegerea punctelor , este integrala Riemann:
Teorema fundamentală pe care te bazezi la examen: orice funcție continuă pe un interval închis este integrabilă Riemann. La BAC, ipoteza standard este continuitatea pe interval închis, deci nu trebuie să verifici integrabilitatea explicit, doar continuitatea.
Formula Newton-Leibniz: unealta de calcul
La BAC se notează sau .
Logica este simplă: în loc să evaluezi limite de sume Riemann (lung și nepotrivit la examen), găsești o primitivă și calculezi diferența la capete. Toate problemele BAC despre aria sub grafic se reduc la combinarea a trei lucruri: (1) tabelul de primitive, (2) tehnicile de integrare (substituție, părți), (3) formula Newton-Leibniz.
Distincție critică: integrala poate fi negativă, aria nu
- Dacă pe , atunci și aria coincide cu integrala.
- Dacă pe , integrala este , dar aria este . Pe scurt: integrala vede sub-graficul de sub axa cu semn minus, dar aria îl numără ca regiune pozitivă.
Capcana clasică: scrii formula fără modul când ia valori negative. Examinatorul taie 1 punct la barem chiar dacă restul calculului este impecabil, deoarece formula scrisă este matematic incorectă (poate da număr negativ).
Pentru orice funcție continuă pe , problema de aria se încadrează într-unul din 3 cazuri. Decizi cazul înainte de a integra, ca să nu pierzi puncte la barem prin formula greșită.
Cele 3 cazuri și formulele lor
Exemplu: pentru pe , aria este .
Cazul 2: negativă pe , adică pentru orice .
Exemplu: pentru pe , aria este .
Cazul 3: schimbă semn pe . Găsești zerourile ale lui în interiorul lui . Pe fiecare sub-interval , , ..., , funcția păstrează semn constant. Aplici Cazul 1 sau Cazul 2 pe fiecare sub-interval și aduni rezultatele:
cu convenția și .
Formula generală în 1 rând, valabilă mereu
Dar atenție: nu poți integra direct pentru funcții non-triviale, deoarece nu are primitivă tabelată (modulul nu este derivabil în punctele unde se anulează). Modulul se rezolvă prin separarea integralei pe sub-intervale de semn constant, exact ca în Cazul 3. Pasul obligatoriu înainte de orice primitivă: studiul semnului lui pe .
Algoritmul de mai jos este schema mecanică pentru orice cerință de tipul „calculați aria suprafeței plane delimitate de graficul lui , axa și dreptele , ". Aplici pașii în ordine, fără să sari nici unul. Cele mai multe puncte pierdute la barem pleacă din omiterea pasului 2 (semnul) sau din confuzia pasului 4 (limitele integralelor parțiale).
Algoritmul de calcul al ariei sub grafic, pas cu pas
Verifică ipotezele: continuitate pe
- La polinoame, continuitatea este automată pe , deci pe orice .
- La fracții raționale, verifici că numitorul nu se anulează pe (altfel nu este definită).
- La radicali de ordin par, verifici că expresia de sub radical este pe tot .
- La logaritmi, verifici că argumentul este pe .
Dacă nu este definită într-un punct al lui , problema necesită integrală improprie (M1, alt subiect), nu algoritmul ăsta. La M2 și tehnologic, ipoteza este aproape mereu îndeplinită direct.
Studiază semnul lui pe
(a) Funcție continuă fără zerouri pe . Păstrează semn constant. Calculezi într-un punct oarecare . Semnul lui dă semnul lui pe tot .
(b) Polinom factorizat. Pentru , semnul se citește din regula semnului produsului, intersectând rădăcinile cu intervalul .
(c) Funcție monotonă. Dacă știi din studiul derivatei că pe (sau ), este strict monotonă, deci poate schimba semn cel mult o dată. Calculezi și , vezi dacă au semne opuse; dacă da, există un unic cu .
La subiectul III, problema 2 (M2) sau problema 1 (M1), pasul ăsta îți este de regulă dat de o sub-cerință anterioară (de exemplu cerința (a) a problemei a cerut deja studiul monotoniei sau găsirea zerourilor).
Identifică zerourile interioare și separă intervalul
Atenție. Numai zerourile din interiorul lui separă intervalul. Zerourile din (capetele) nu introduc o separare suplimentară: integrala pe sau este zero, deci nu schimbă rezultatul.
Sub-intervalele rezultate, în ordine: , , ..., . Pe fiecare, păstrează semn constant. Notezi pe fiecare sub-interval semnul sau , exact ca într-un tabel de semne.
Calculează primitiva și aplică Newton-Leibniz pe fiecare sub-interval
- liniaritate: ;
- substituția: ;
- integrarea prin părți: .
Verifică primitiva prin derivare: trebuie să fie identic cu pe . Acest pas de verificare îți salvează 2 puncte la barem din greșeli de calcul al primitivei.
Apoi aplici Newton-Leibniz pe fiecare sub-interval :
Obții valori , fiecare un număr (pozitiv sau negativ după semnul lui pe sub-interval).
Adună valorile absolute și scrie concluzia
Observație utilă pentru verificare: dacă pe sub-intervalul , atunci și . Dacă , atunci și . Modulul transformă fiecare contribuție într-o valoare ne-negativă, exact ce vrem pentru o arie.
Concluzia în text. După calcul, scrii o frază finală: „Aria suprafeței plane delimitate de graficul funcției , axa și dreptele , este egală cu unități pătrate." Examinatorul caută această frază exactă pentru ultimul punct al cerinței. Fără ea, pierzi 1 punct chiar dacă calculul este impecabil.
Cum se leagă pasul 2 (semnul) de studiul monotoniei
Tehnica completă a tabelului de variație, care îți dă semnul pe ca subprodus al studiului monotoniei, este în articolul studiul monotoniei unei funcții.
Subiectul III, problema 2 (la M2) sau problema 1 (la M1), folosește aproape întotdeauna una din 3 familii de funcții pentru cerința de aria: polinom cu schimbare de semn (cel mai des), funcție rațională (mai des la M1 cu modul gestionat fin) și aria între două grafice (Subiectul II rar, sau Subiectul III ca cerință extinsă). Cu cele 3 tipare în reflex, acoperi peste 90% din variantele oficiale de la BAC din ultimii 10 ani.
Rezolvare.
Pasul 1: ipoteza. este polinom, deci continuă pe , în particular pe . Integrabilă. ✓
Pasul 2: semnul lui . Rezolvăm :
deci . Din cele 3 zerouri, în interiorul se află doar . Zeroul este la capătul drept (nu separă interior); .
Pasul 3: separarea. Un singur zero interior, . Sub-intervale: și .
Verificăm semnul pe fiecare prin valori de probă:
- pe , probă : , deci pe ;
- pe , probă : , deci pe .
Pasul 4: primitiva. . Verificare: ✓.
Newton-Leibniz pe fiecare sub-interval:
Pasul 5: aria.
Concluzia. Aria suprafeței plane delimitate de graficul funcției , axa și dreptele , este egală cu unități pătrate.
De ce contează tiparul ăsta. La BAC, problema 1 a subiectului III propune un polinom de grad 3 sau 4 unde semnul se schimbă în interiorul intervalului de integrare. Capcana clasică: studentul calculează direct și scrie „aria = ". Negativă. Greșit. Modulul fără separare dă , și acest răspuns rămâne greșit (corect este ). Singura cale corectă este separarea în pasul 3.
Tiparul 2 de mai sus a folosit deja formula, dar merită ridicată ca regulă generală pentru cazurile mai complicate.
Dacă sunt continue și pentru orice (graficul lui deasupra graficului lui pe tot intervalul), atunci aria suprafeței plane delimitate de cele două grafice și dreptele , este:
Dacă cele două grafice se intersectează în interior, adică există cu și ordinea „cine e deasupra" se schimbă, formula se aplică separat pe sub-intervale:
Echivalent: tratezi ca o singură funcție și aplici algoritmul în 5 pași pentru aria sub graficul lui . Pasul 2 al algoritmului (semnul lui ) este acum „cine e deasupra", iar pasul 3 (zerourile lui ) sunt punctele de intersecție ale celor două grafice.
Aplică algoritmul pe variante BAC oficiale
Începe o simulare BAC matematică gratuită și verifică pe loc care dintre cele 3 tipare îți iese mecanic și care încă te încurcă.
Programa M1 BAC 2026 include și volumul corpurilor obținute prin rotația graficului unei funcții. Formula este o extensie naturală a ariei sub grafic, derivată tot din sume Riemann.
Dacă este continuă și ne-negativă pe interval, volumul corpului obținut prin rotirea graficului lui în jurul axei este:
Logica formulei: rotind un dreptunghi subțire de bază și înălțime în jurul axei , obții un disc subțire cu raza și grosimea . Volumul discului este . Sumând discuri și trecând la limită pentru , ajungi la integrala de mai sus.
Observație: volumul nu are modul. Deoarece peste tot, integrala automat, iar înmulțirea cu păstrează semnul. Compensarea este că are de regulă o primitivă mai complicată decât , deci tehnicile de integrare (substituție, părți, dezvoltarea pătratului) sunt mai dificile.
Pentru M2 și tehnologic, volumul de rotație nu apare în programa standard la subiectul III, dar formula este uneori cerută la subiectul I (testarea cunoștințelor teoretice de bază). Pentru programa exactă a profilului tău, verifică documentele oficiale pe edu.ro.
După ce ai algoritmul în mână, capcanele examenului apar pe aceeași listă, de la cea care răpește mai mult la cea minoră.
Capcanele clasice, ordonate după frecvența la barem
1. Omiterea modulului când schimbă semn
Pe Tiparul 1, . Aria corectă este , nu și nu . Pierdere medie: 2 până la 3 puncte din 5.
2. Folosirea aceleiași primitive fără separarea pe sub-intervale
Formula corectă: (de la la , în ordine naturală), apoi modul pe fiecare. Pierdere medie: 1 până la 2 puncte.
3. Greșeala la metoda substituției: nu schimbi capetele
Regulă: după substituție în integrala definită, capetele trebuie transformate la noile valori , . Alternativ, te întorci la variabila originală după ce calculezi primitiva, apoi aplici Newton-Leibniz cu capetele originale. Una din două, nu amestec. Pierdere medie: 2 puncte.
4. Confuzia „integrala negativă = arie negativă"
Reflexul: când prezinți răspunsul final, recitește definiția. Aria este o mărime geometrică, prin definiție . Dacă numărul tău e negativ, înseamnă că ai uitat modulul. Pierdere medie: 1 punct.
5. Uitarea „" în notația integralei
Cele două coincid numeric numai când pe . În rest, aria este integrala din modulul funcției: , ceea ce înseamnă în practică separarea pe sub-intervale de semn constant și adunarea valorilor absolute.
Articole de pe Algebo care extind tema, ordonate după prioritatea pentru BAC subiectul III:
- •Subiectul 3 BAC matematică: ghid complet pentru derivate și integrale: privire de ansamblu peste toate tiparele subiectului III, inclusiv cerințele de aria și de volum.
- •Studiul monotoniei unei funcții cu derivate: cealaltă jumătate a subiectului III, problema 1. Tabelul de variație îți dă semnul lui pe ca subprodus, exact ce ai nevoie la pasul 2 al algoritmului din acest articol.
- •Studiul funcției pas cu pas: schema BAC subiectul III în 8 pași: contextul complet al studiului unei funcții la subiectul III, cu aria ca pasul aplicativ final după monotonie, asimptote și extreme.
- •Teorema lui Lagrange: demonstrație și 5 exerciții BAC rezolvate: teorema care justifică formal regula semnului derivatei (utilă pentru pasul 2 al algoritmului) și care apare adesea ca sub-cerință anterioară în aceeași problemă cu aria.
- •Cum se calculează limita unei funcții: 7 nedeterminări rezolvate: companion pentru cazurile când capătul sau este la infinit, situație care apare la integralele improprii (M1).
Pentru capitolele platformei pe care le tangentează direct tema:
- •Capitolul Aplicații ale Integralei Definite: lecții complete despre arie, volum și aplicații în fizică (lucru mecanic, masă).
- •Capitolul Integrala Definită: formula Newton-Leibniz, proprietăți, sume Riemann, condiții de integrabilitate.
- •Capitolul Primitive: Integrala Nedefinită: tabelul complet de primitive plus tehnicile de integrare (substituție, părți, descompunere în fracții simple).
- •Antrenament direct pe variante BAC reale cu integrale: seturi de exerciții filtrate pe tema integralelor, cu corectare automată pas cu pas.
Pregătire BAC cu algoritmul complet, pe Algebo
Construiește-ți planul personalizat de pregătire BAC dacă vrei să afli ce alte tipare te trag în jos la subiectul III și să primești un plan de antrenament până în 29 iunie.
Sau începe direct o simulare BAC completă și aplică algoritmul pe variante oficiale, cu cronometru de 3 ore și corectare pas cu pas.
Distribuie articolul